Leapsa 2

Darmina este foarte darnica si mi'a dat leapsa!Mersi..:))
1.În momentele cele mai dificile şi în care simţi nevoia să te ajute cineva, la cine te gândeşti prima oară?
La prietena mea cea mai buna,care ma intelege si imi da sfaturi cum nimeni nu mi'a mai dat:)


2. Dacă ai putea fi, o zi, oricine ai vrea tu, cine ai fi? De ce? Ce ai face?
Nu prea stiu...Presupun ca cineva foarte renumita....de ce?Pentru ca imi doresc ca toata lumea sa vada cine sunt eu cu adevarata,nu doar 2 sau cel mult 3 persoane:


3. Dacă ar fi să poţi schimba o persoană, care ar fi aceea?
Presupun ca as incerca sa schimb persoanele care se cred mai superioare decat sunt,si in primul rand ele cred ca "Universul" le "apartim"!!...


4. Ce ai face pentru liniştea ta sufletească?
As merge undeva unde este liniste...cum ar fi o insula....dar sa nu fiu singura:D cu persoanele dragi mie:)


5. Care crezi că a fost până acum cel mai important moment al vieţii tale?
Nu prea am avut parte de multe momente importante...presupun ca inmormantarea unei bune prietene este un moment,oarecum important.....
Deci...urmatorii la leapsa sunt:
Byby(a.k.a. Nessie)
Crissa (Intotdeauna singura)
Madalyna (Our love is impossible)
Anca & Diana (We fight for love)
Si...ma opresc aici..:D

Capitolul 5: Soapte ascunse

Imi cer scuze pentru indelungata disparitie insa am fost plecata din tara,iar apoi la bunici....pfff viata grea....:) Acest capitol este scris cam in graba si parerea mea este ca suna un pic cam penibil inceputul...ma rog,tot capitolu'!:(( Imi cer scuze:(( Stiu ca voi primi critici la acest capitol si le astept:D Indurati'ca si spuneti'va va rog parerea!Va voi fi recunoscatoare:) Si este posibil sa mai plec peste 2 saptamani la tara pentru restul verii... asa ca o sa'mi lipseasca mult tastatura...dar va promit ca o sa revin cu forte proaspete si cu minunatul meu caiet plin de capitole si notite,speciale pentru voi:* Lectura placuta tuturor!:*

Capitolul 5: Soapte ascunse

Intuneric.Niste zgomote infundate auzindu'se.Vreau sa deschid ochii."Nu poti."Cum?Ce?De ce?Cine esti?Cum ai intrat in capul meu?"Nu ai nevoie de aceste raspunsuri,momentan."Dar cand?"In curand."Cat de curand?"Ai incredere in mine?" Nici nu te cunosc..."Nu este un raspuns pentru intrebarea mea!"

Nu stiu din ce cauza dar cea mai mare parte din mine striga Da...."Stiam ca acesta va fi raspunsul tau."Atunci de ce ai mai intrebat?"Trebuia sa ma asigur"

Urma un timp scurt de liniste.Ma gandeam la ce facusem mai inainte de a avea acea discutie.Masina...fata...politita...acum imi aduc aminte de tot!Am creat un accident!!Am ranit fata?Ce s'a intamplat cu ea?Mi'am deschis brusc ochii.Vedeam in ceata asa ca mi'am inchis ochii si mi'am dus mana la cap.Am dat peste ceva lipicios si cald.Sange."Nu te panica."Am deschis usor ochii.La inceput totul fusese in ceata,dar acum este Ok.Mi'am ridicat capul de pe volan si m'am uitat in jurul meu.Totul este in regula,doar ca nimeni nu misca,timpul parca sta in loc.Politia sta chiar acum exact unde o vazusem ultima data,iar stalpul gros de care ma lovisem aratra neatins,de asemenea si masina mea.

-Ce Dumnezeu?!am zis mirata de ce se intamplase.Acum oamenii,insectele,animalele si alte fiinte isi vedeau de treaba lor,parca nevazandu'ma.

Am pornit motorul si am condus inapoi pe sosea,spre casa.Tot drumul am stat si am analizat cele intamplate,insa niciun raspuns pentru sutele de intrebari.Am ajuns acasa acum si m'am trantit la mine in pat adormind.

~ ~ ~

Alergam neincetat incercand sa scap de necunoscut.Totul era intunecat in jurul meu,iar cand atingeam ceva totul se lumina numai pentru o clipa.
Senzatia de claustrofobie m’a invadat.Respiram sacadat.In fata mea am zarit o luminita.Am inspirat adanc si am inaintat.Punctuletul de lumina deveni din ce in ce mai mare.
Am pasit afara in lumina,din tunelul scarbos si umed.
In fata se intindea o pajiste plina de floricele viu colorate.Ciripitul lin al pasarilor ma inviorau.Am privit in sus spre cer.Vantul puternic mi’a rascolit violent parul trimitandu’mi un fior pe sina spinarii.
M’am cutremurat si am pornit pe o potecuta spre padure.
Incetul cu incetul se intuneca,iar tunetele ma inspaimantau ingrozitor,fiind urmate de intrarea rece a ploii.M’am adapostit sub un copac imens.Era cel mai mare arbore pe care il vazusem vreodata.Ma holbam uimita la crengile crestate care isi pierdea frunza cu frunza sub privirea mea de nedescifrat.Am privit buimaca in jurul meu.Totul se vedea in ceata din cauza picaturilor de apa care picurau amenintator de repede.Desi eram la adapostul copacului urias,mai simteam cate o picatura rece atingandu’mi corpul.
Un tipat se auzi din spatele meu.Nu puteam vedea mai nimic.Mi’am micsorat si fortat ochii pentru a veadea mai bine:
Trei siluete stateau cu capul inclinat in jos.La picioarele acestora se afla ceva miscator.Se zvarcoli si urla ingrozitor de tare.,in ciuda ploii abundente.Tipatul ascutit si plin de durere ii apartinea unei fete.Obligandu’mi ochii am observat,ca o femeie inalta si de toata frumusetea impreuna cu ceilalti doi barbati,aveau un zambet plin de ura si de satisfactie.
Am vrut sa plec departe ce acele imagini,dar ceva ma tinea in loc.Panicata mai rau ca niciodata am ramas nemiscata,socata.
Am inchis ochii si am incercat sa ma conving ca ceea ce se petrece nu este real.
Un zgomot infiorator m’a facut sa deschid ochii si sa tresar.Urletele au incetat.Mi’am miscat piciorul drept,iar apoi pe cel stang si m’am indepartat de copac.Iesisem de sub adapost,iar acum eram uda din cap pana in picioare,imi ajunsese chiar si la chilotei…
“Mai este cineva aici” zise o voce superba dar plina de venin.
“Ne ducem sa verificam”se auzi o voce de barbat
“Nu!”zise ea ferm.”Hmmm…invitati nepoftiti.Ma ocup eu de ea!Rick,Ryan nu este ora de joaca!”
Nimeni nu mai zise nimci,iar pasii eleganti ai femeii se auzeau din ce in ce mai tare.
Cele trei siluete se indreptau spre mine.Am mijit ochii cand au ajuns la nici mai mult dar nici mai putin de 4 metri.
Femeia statea intre cei doi,dar oarecum mai in fata.Am putut sa vad fata ei perfecta si cunoscuta.O mai vazusem si saptamana trecuta.Avea parul blond,ochii verzi,forma fetei fiind ca a mea,iar ca inaltime cat mine.

Nici nu mi’am dat seama ca imi tineam respiratia pana cand am simtit ca ma sufoc.A facut ochii la fel de mari cat ai mei.Nimeni nu spunea nimic.Pur si simplu stateam si ne holbam una la alta.
“Cine este fetiscana asta?”a intrebat barbatul din dreapta ei.
“Miroase apetisa…
“Gura!Daca mai spune cineva ceva…”si’a intors privirea din nou spre mine.”Nala?”a intrebat ea nesigura.Simteam cum imi ies ochii din orbite.In viata mea nu ma mai holbasem asa.Ea a luat comportamentul meu drept un semn pozitiv.Privirea ei uimita se transforma intr’una plina de ura nemaivazuta.I’am studiat fata si am ajuns la concluzia ca semana leit ca mine.Forma fetei,forma buzelor,a barbiei,a sprancenelor,a nasului…totul era asemanator dar totusi diferit.
Cei doi se foiau nemultumiti pe langa ea.Am intors privirea spre ei.
“Rick,termina!”scuipa femeia cuvintele spre tipul din stanga ei.
Deci pe cel din stanga il chema Rick,iar cel din dreapta parca Ryan.
Rick arata ca un pustan de 17-18 ani cu parul rascolit si cu un hanorac descheiat care ii dezvaluia abdomenul.Ochii ii avea albasrii,iar parul de un blond ca nisipul.

In schimb Ryan era ceva mai matur si mai serios.Parul lui era frumos asezat in mai multe directii,iar ochii lui aratau frumoasa nuanta de caprui spre negru.Privea incurcat cand la mine cand la femeia de lannga el.

“Ce este asta?”intreba Ryan.Femeia nu raspuse.”Miriam!”urla spre ea facand’o sa tresara.
Un fulger ne atrase atentia la toti,facandu’ne sa ne uitam spre cer.Eu nu prea am dat atentie cerului si a furtunii,continuand sa ma holbez.Rick era incordat si nu avea stare.Aveam o presimtire foarte proasta.
“Rick,esti liber!”zise in soapta Miriam.”Este numai a ta”
Asta nu este de bine.M’am dat in spate cativa pasi,insa cand sa ma intorc am dat nas in nas cu Rick.
“Hmm…Joaca…”
Am scos un mic tipat si am privit ingrozita.Un tunet ciudat ne atrase atentia la toti.Nu era ca oricare altul.Era unul ciudat rau de tot….

-Aaahhh!!!am urlat in gura mare cu ochii inchisi

~ ~

~

Ma trezisem pentru a mia oara dupa acel vis,pardon cosmar.Mi'am sters sudoarea de pe frunte si m'am dus la dus.In timp ce picaturile calde de apa imi incalzeau si mangaiau corpul mi'am reamintit ce se intamplase mai inainte de cosmar.Am iesit de la dus in prosop si confuza.Am dat sa merg spre usa camerei mele si...BUF!Si uite asa am ajuns un metru mai in spate cu hainele din maini pe jos di strangand bine prosopul pe mine.

-Uita'te mai bine pe unde mergi!Opa!Te'ai gandit sa te mai trezesti si tu!'Neatza!
-'Neata!am mormait.Da,m'am sculat....ai ceva impotriva?

Robert a ras si si'a vazut de drum,iar eu m'am dus in camera pentru a ma schimba.

~ ~ ~

-Hey!Ce mai faci?

-Buna Naly!

-Teny!am tipat nervoasa

-Ok...scuze!

-Vrei sa mergem la un picnic?Le luam si pe Amelia,Agnes si Alicia.

-Imi pare foarte rau,dar eu plec la bunica mea acum...Sorry!

-Offf!!Bine,...

-Imi pare rau!

-Nu'i nimic.Mai vorbim,pa Teny!

-Pa!

~ ~ ~

-Buna Alicia!Ce mai faci?

-Hey Nala!Bine pe la munte cu familia,ca doar este weekend.

-Deci este si Amelia?

-Da...dar de ce intrebi? (NOTA:Amelia si Alicia sunt sunt verisoare)

-O,nimic.

-...Bine.

-Sti ceva de Agnes?am intrebat deja plictisita

-Si ea este plecata la munte cu familia.

GROZAV!

-Mersi Al!

-Pt putin!Pa!

-Pa!am spus oftand

Super!Weekend petrecut acasa....Magnific!Am oftat si am iesit din casa,cu telefonul si castile in mana.

Abia 21:00?A inceput sa se insereze.Mi'am pus in continuare muzica si mi'am rezemat la loc capul de copacul meu preferat din parcul aproape gol.Trecuse ceva vreme de cand stateam in parc,iar afara s'a facut bezna.Cerul este mai negru ca niciodata,iar stelele abia daca se vad.

-Sti ce se spune despre intumecimea nesfarsita a cerului noptii?

O silueta de ivi de dupa copacul din fata mea.Dupa nici 5 secunde zise iar pe un ton misterios si oarecum grava,atotstiutoare.

-Presupun ca nu!Se spune ca intunericul ei poate declansa simtaminte contradictorii:poate aduce pace si eliberarea de stresul zilnic,dar poate la fel de bine sa creeze anxietate si teama.Intunericul inghite culorile,incetoseaza formele si face obiectele familiare sa para ciudate...

Felinarele stateau mai indepartate aprinse,parca incercand sa pastreze acea silueta in intuneric.Luminca devenea din ce in ce mai neclara,iar bataile inimii mele accelerasera.Pasii fiintei care paseau spre mine deveneau mai vizibili,iar din umbra sinistra un chip zvelt cu parul ciufulit si de bronz de arata.

-Ma numesc Bogdan si stiu cine,ce esti.

Priveam socata persoana din fata mea si nu'mi venea sa cred.Arata magnific!Este foarte frumos!

-Nu este bine sa te plimbi pe la ora aceasta prin parc...nu se stie ce se poate afla prin intuneric.

Ce pot sa spun?Nu aveam cuvinte,putere,nu stiu ce nu aveam de nu puteam vorbi.Facea pasi normali in timp ce eu ma rugam sa pot face ceva.Acest Bogdan nu'mi inspira ceva pozitiv,din contra.Acum se afla de 30 de centimetrii de mine si ma studia ca pe un obiect valoros de muzeu.

-Hmmm...Deci Ryan avea dreptate.Chiar semeni cu ea!Ha!rase ironic.Ce penibil!

A ridicat mana si mi'a prins o suvita de par blond,nelaloculei.

-Dar totusi...parca parul tau este mai moale si se rupe mai repede...hmmm....sti...imi place sa rup multe lucruri fragile...zise pe un ton diabolic.

Priveam destul de suparata si incruntata spre el cand a tras de suvita,desi nu se rupse

-Wow!Wow!Wow!Mai usor cu privirea ca ....sti cum se zice:Daca privirile ar putea ucide...

-Dap,ai dreptate!Ce pacat!am zis razand amar

-Deci nu ti'a mancat pisica limba?zise ridicandu'si sprancenele.

-Ai vrea tu!i'am scuipat in fata.

-Mda...as vrea eu...

-Nala!
-Nala!strigara mai multe voci dinspre parc.

-Ce pacat...mai stateam si noi de vorba...pai pe curand draga mea "prietena"! Ne vom revedea cat de curand posibil!rase,iar el disparu' intr'o secunda.

-Nala!
-Nala!

Stiu bine ca nu am clipit.Stiu bine ca are legatura cu visul.Stiu...

Mi'am rezemat spatele de trunchiul copacului is am lasat vocile sa'mi strige numele.De ce?De ce eu?Ce'am facut de'am ajuns aici?Voi merge si mai departe?Cum voi opri aceste lucruri?Ce este de facut?Nu au rost...si nici raspunsuri.De ce eu?O lacrima sarata ca viata mea ,se rostogoli pe obraz,iar apoi zdobindu'se de genunchi.

-Ce faci aici?Si de ce nu raspunzi cand te strigam?Am gasit'o!Aici!Hey Nala!Ridica'te!Nala?!zise ingrijorata Agnes.Zi ceva!

Am ridicat privirea inlacrimata si in ochi cred ca mi se putea citi nervozitatea,pentru caAgnes s'a retras cu 3 pasi.

-Nala...ofta ea.Hai acasa,te rog!zise intinzandu'mi mana.Am suspinat si am prins'o strans,tinandu'ma de ea pentru a ma ridica.

Dupa ce m'am ridica nu imi mai aduc aminte ce se intamplase,stiu doar ca acea noapte a fost prima,de luni intregi,de cand nu am mai avut acel cosmar.In schimb l'am visat pe Bogdan luptandu'se cu Ryan.Il studiasem si in vis.Parul lui imi trezea viata din corp,ochii lui de un verde inchis si niste tente usoare de rosu sangeriu,fata lui perfecta,corpul lui perfect...ma hipnotizau.In timpul luptei am putut sa vad un mic semn foarte ciudat pe mainile drepte ale celor doi.Aveau ca niste firisoare de par rosii incalcite cu o jumatate de inima in interior.Inima era incalcita de acele fire,iar deasupra se afla un fel de flacara arzand...

________________________________________

Stiu ca sunteti putin cam dezamagiti dar....Graba strica treaba!

Va rog din suflet sa va expuneti parerea printr'un comentariu!

Va multumesc mult celor care o fac deja:)